O “provocare pedagogică” o reprezintă copiii care au o educație precară și probleme familiale, aceștia având un psihic fragil și ușor influențabil, cu un comportament de regulă agresiv sau impulsiv, aceștia având ca singură motivație dorința de a deveni mai “tari” ca ceilalți copii.

Se știe ca un comportament violent se dezvoltă pe fondul unui psihic slab, instabil și al unor probleme de personalitate.
Să lucrezi cu astfel de copii este, fără îndoială, dificil, însă noi credem ca orice copil cu probleme de această natură poate fi “recuperat” și integrat în societate.

Copiii dificili trebuie apropiați și încurajați atunci când o merită cât de puțin, așa cum, de asemenea, trebuie corectați și criticați atunci când este neapărat necesar. Reacțiile violente pot fi înăbușite, controlate prin diferite jocuri și exerciții în colectiv, care cu timpul să le redea încrederea în sine și în oamenii din jurul lor.

Este necesar să ajutăm copiii să uite sau, mai bine, să treacă peste slăbiciunile sau temerile lor, iar cu timpul încrederea în sine și curajul, să devină ceva permanent și stabil, toate acestea răsfrângându-se pozitiv atât asupra caracterelor, cât și asupra capacităților lor fizice (coordonare, echilibru, viteză și forță).

Copiii au nevoie de atenție și fac fel de fel de lucruri, bune sau rele, pentru a o obține.

Ei simt nevoia de a fi observați și recunoscuți, pretinzând un efort susținut și o atenție deosebită, un antrenament mereu “nou” și interesant, care să le ofere noi motivații și mereu alte obstacole de depășit.

Respectul este, de asemenea o problemă, copii neștiind încă ce este respectul, acest concept fiind cunoscut abia la capătul unui proces evolutiv de lunga durată. De obicei respectul se câștigă, nu se pretinde, dar cu copiii acest lucru e mai complicat.
Credem că cea mai bună formă de disciplinare a copiilor este fermitatea în decizii, fără a fi însă, dominanți sau furioși.